Evolutia aspectelor legale in domeniul arhivarii

legislatie arhivisticaPrin legea organica a Arhivelor Nationale nr. 16/1996, Arhivele Nationale ale Romaniei detine atributiile de reglementare, control si sanctionare a modului de organizare a fondurilor arhivistice. O data cu evolutia si schimbarile permanente din acest domeniu, Legea 16/1996 cunoaste din ce in ce mai multe momente de ineficienta, efect resimtit de asemenea si in cadrul activitatii institutiei. De asemenea, legea nu a reglementat mai clar nici statutul arhivelor intreprinderilor lichidate dupa revolutie si nu a creat un cadru pentru recunoasterea existentei arhivelor private sau pentru constituirea si gestionarea acestora.

Asadar, se impune o schimbare pentru crearea unui front legislativ comun cu realitatile spatiului european, aceasta legislatie necontribuind intocmai la integrarea teoriei si a practicii arhivistice nationale romanesti in cadrul general functional al teoriei si al practicii arhivistice din Uniunea Europeana. Pe de alta parte, din cauza ca se dorea o economie de piata functionala, au aparut inca din 1990 mai multe firme cu capital privat, unele multinationale, prestatoare de servicii arhivistice dupa model occidental. Aceste firme si-au infiintat depozite de arhivare proprii in care au preluat, pe baza de contracte serioase, arhivele multor societati private, dar si ale unor institutii ale statului, fara sa aiba o baza legala de functionare, inca de la inceput pana in prezent.

Ca urmare a presiunii venite din partea institutiei Arhivelor Nationale, de abia prin Legea 138/2013, care completeaza Legea 16/1996 a Arhivelor Nationale, s-a realizat o reglementare partiala a situatiilor prezentate mai sus. Se recunoaste existenta prestatorilor de servicii arhivistice (pastrare, conservare, restaurare, legatorie, prelucrare arhivistica si utilizare a documentelor cu valoare practica, in speta, dosarele cu statele de plata a salariilor). Din pacate, Legea 138/2013 nu face nici o referire la acele documente cu valoare istorica aflate deja in pastrarea acestor operatori economici, prestatori de servicii arhivistice, aflati deja in activitate la intrarea in vigoare a noilor prevederi legale.

Un alt aspect important de luat in calcul, este faptul ca Legea 16/1996, chiar in forma republicata, nu reglementeaza termene obligatorii de pastrare a diferitelor genuri de documente, cu exceptia unor serii, conform Art. 13 si Anexei 6 din lege.
Art. 8 al Legii traseaza sarcina acordarii unor termene ce se doresc a fi suficiente, pentru majoritatea documentelor, in special financiar-contabile si resurse umane, creatorilor acestora. Acestia trebuie sa-si intocmeasca propriul nomenclator arhivistic, sub forma unui proiect care urmeaza a fi aprobat de catre Institutia Arhivele Nationale, in baza principiilor si practicii arhivistice.

In paralel cu aceste reglementari fundamentale, vin alte prevederi legislative din diferite sfere, cum ar fi Ministerul Finantelor Publice, care prin O.M.F.P-urile anuale prevede termene de pastrare sau moduri de arhivare diferite de practica sau experienta din cadrul Arhivelor Nationale.
Mai multe detalii gasiti aici.